Rubrica Arhiva

Cizme înalte

eu sunt un prezent, o idee, un timp, o fărâmă de spațiu al meu, numai al meu pe care îl ocup cu 80 de kilograme de idei sprijinite pe o pereche de cizme înalte

Divan

Un covor moale îi mângâia tălpile. Îi plăcea să meargă desculț iar covoarele așezate de-a valma prin casa îi primeau pașii, unul după altul, în așteptarea dezmierdării. Mergea visând, iar fiecare covor pe care călca îi spunea o poveste pe care el o pricepea mai întîi cu tălpile, abia apoi cu inima și în cele […]

Templul fără ziduri

Să plouă peste ultima cruciadă. Să se topească zidurile cetății, fiecare cărămidă din templu să cadă în picături, să se vadă cerul libertății. Să răsară smochini și măslini din altare, să apară soarele în templul rămas fără ziduri.

Panzerlied

Îngerii ascultă, cântă și nu păcătuiesc pentru că nu e în firea lor.

Ilie

trei pisici, patru căni cu ceai și cafea, două scrisori de la anaf și un maldăr de facturi dezordonate și categorice precum viața mea

Prăjituri cu miere

tu trebuie să înțelegi că eu te voi iubi oricum ai fi, și dacă n-ai mai fi tot te-aș iubi pentru că ești eu, un pic de eu, te port în mine.

Fraierii

Unchiule, știi ce îmi doresc eu cel mai mult și mai mult să fac cu oamenii tăi? Să-i privesc în ochi pe fraieri.

Șapte ani cu executare

Nu mă mai întreba ce simt. Nu mă mai întreba niciodată ce e în sufletul meu, nu mi-l voi mai arăta nimănui. Eu mă voi închina prezentului iar prezentul mi se va închina mie.

Zece metri pătrați. Prima noapte în penitenciar

De aici nu iese nimic, din universul ăsta dreptunghiular pe care l-am înglobat în țeasta mea rotundă. De aici nu ies nici zeflemeli, nici furia din spatele hulei mele.

Negustorul de mătăsuri – despre singurătate și tăceri

De două ori am mers alături în tăcere alături de un necunoscut. Mai întâi pe un drum, apoi pe alt drum într-un vis. De fiecare dată m-am simțit mai aproape de el decât dacă mi-ar fi povestit molcom uite, domnule, asta e viața mea.

Corespondență fără confirmare de primire

Când pământul bolnav de sub tine nu te mai hrănește sau când stejarii de deasupra te umbresc, îngroapă-te ca murul și răsari mai departe, în soare, într-un loc unde să te vadă din nou cerul.

Spații mici

Dumnezeu nu are o preferință legată de spațiu ci de adevăr. Iar adevărul este că eu l-am găsit în stepa omului care am fost, în compotul chinezesc de litchi pe care îl beau cel ce sunt, în turnul pe care îl construiesc în vis noaptea când nu mai sunt.