Cizme înalte
eu sunt un prezent, o idee, un timp, o fărâmă de spațiu al meu, numai al meu pe care îl ocup cu 80 de kilograme de idei sprijinite pe o pereche de cizme înalte
eu sunt un prezent, o idee, un timp, o fărâmă de spațiu al meu, numai al meu pe care îl ocup cu 80 de kilograme de idei sprijinite pe o pereche de cizme înalte
Un covor moale îi mângâia tălpile. Îi plăcea să meargă desculț iar covoarele așezate de-a valma prin casa îi primeau pașii, unul după altul, în așteptarea dezmierdării. Mergea visând, iar fiecare covor pe care călca îi spunea o poveste pe care el o pricepea mai întîi cu tălpile, abia apoi cu inima și în cele […]
Să plouă peste ultima cruciadă. Să se topească zidurile cetății, fiecare cărămidă din templu să cadă în picături, să se vadă cerul libertății. Să răsară smochini și măslini din altare, să apară soarele în templul rămas fără ziduri.
Îngerii ascultă, cântă și nu păcătuiesc pentru că nu e în firea lor.
trei pisici, patru căni cu ceai și cafea, două scrisori de la anaf și un maldăr de facturi dezordonate și categorice precum viața mea
tu trebuie să înțelegi că eu te voi iubi oricum ai fi, și dacă n-ai mai fi tot te-aș iubi pentru că ești eu, un pic de eu, te port în mine.
Unchiule, știi ce îmi doresc eu cel mai mult și mai mult să fac cu oamenii tăi? Să-i privesc în ochi pe fraieri.
Nu mă mai întreba ce simt. Nu mă mai întreba niciodată ce e în sufletul meu, nu mi-l voi mai arăta nimănui. Eu mă voi închina prezentului iar prezentul mi se va închina mie.
De aici nu iese nimic, din universul ăsta dreptunghiular pe care l-am înglobat în țeasta mea rotundă. De aici nu ies nici zeflemeli, nici furia din spatele hulei mele.
De două ori am mers alături în tăcere alături de un necunoscut. Mai întâi pe un drum, apoi pe alt drum într-un vis. De fiecare dată m-am simțit mai aproape de el decât dacă mi-ar fi povestit molcom uite, domnule, asta e viața mea.
Când pământul bolnav de sub tine nu te mai hrănește sau când stejarii de deasupra te umbresc, îngroapă-te ca murul și răsari mai departe, în soare, într-un loc unde să te vadă din nou cerul.
Dumnezeu nu are o preferință legată de spațiu ci de adevăr. Iar adevărul este că eu l-am găsit în stepa omului care am fost, în compotul chinezesc de litchi pe care îl beau cel ce sunt, în turnul pe care îl construiesc în vis noaptea când nu mai sunt.