Două cuvinte
Așa înțeleg eu monoteismul, să mă fac mic cât un efect și să mă închin cauzei.
Așa înțeleg eu monoteismul, să mă fac mic cât un efect și să mă închin cauzei.
văd un trup apăsat cu tălpile pe pământ și înțeleg că așa stau lucrurile, că trupul nu va zbura niciodată ci numai cel ce îl vede de sus în jos va zbura
o văd cum crește lucioasă și rece în spatele pleoapelor mele închise unde, oricât m-aș chinui, nu se mai face întuneric nici noaptea.
ce fericiți sunt copiii mei veniți din stepă când aud în pădurile nordului pentru prima oară cuvântul „frunză”
ai ajuns să îți muști din ieri ca dintr-o coadă, chiorule, ca să îți faci loc să crești mâine
corbii îmi spun să citesc, îngere
Zâmbea așa, într-o doară, parcă fără să îl intereseze că la un moment dat are să rămână o sumă de idei puse într-o formă cursivă.
și în timp ce izbeam cu ciocanul în cui de fiecare dată ridicam ochii spre cer - uite, Doamne, că și viața asta e un fel crucificare, doar că e pătrată pe fond alb.
Vai, ce moale și drăguț motănel a crescut ca o fructă în jurul unei singure pene de demon. Nu ca să îl apere pe el, ci ca să îi ferească pe oameni de înțepătura vârfului ei veninos.
și încă ce adânci sunt oamenii dacă sunt lăsați să se oglindească în ei înșiși, unii din ei se vor vedea tâmplari pe dinăuntru înainte de a se vedea corbi sau mongoli
despre asta sunt eu, despre flori și mongoli așa cum tu ești despre râuri sărate și valuri.
Poveste de adormit florile.