De ce vârful Elbrus
îl iubesc pentru că mi-am dorit în secret să îmi fie tată, așa a croncănit îngerul corb, un tată înalt și puternic, cu gândurile turnuri și spinarea tare ca piatra.
Apocalipsa
din trâmbița îngerului se aude numele tău dintâi, stea căzută din cer, liniște a drumului meu.
Chipul tău
Demonii plâng, sărmani dezpielițați cu fiecare lacrimă îndumnezeiți.
Cămașa albă
Și demonii au fost demult copii, îmi amintesc. Unii din ei purtau cămăși albe, erau frumoși, erau cuminți, îi durea.
Felii de pepene
un pepene care îmi crește în piept din ce în ce mai mare și încăpător, ca o minge, ca un balon, ca o lună, un pepene în care avem loc amândoi și în care vom face dragoste printre semințe și zeamă dulce.
Doar litere azi
bate vântul și plouă, iubito, eu am doar litere sub frunte, nu se leagă între ele înspre a ști, a cunoaște.
Lacrima lui Hefaistos
Mongolii nu plâng niciodată, au nevoie de zei șchiopi să plângă pentru ei.
Foame de ordine
Omul este o creatură a liniștii care a așezat ordinea ca pe o pătură în ea însăși, acolo unde nu era nimic până atunci.
Visez dincolo de Caucaz
inima mea, sufletul meu, șoaptele mele care uneori se transformă în țipete, în porunci scuipate din galop, în hățuri
Nucul de la Sărățel
De multe zeci de ani se desfrunzea și crengile nu îi scârțâiau decât noaptea, când era sigur că nu îl aude nimeni.
Măruntă întâmplare fără colțuri și fără definiții
Tu nu știi că o scoarță bătrână îmi acoperă azi trupul. Doar eu într-un trunchi de stejar singur, singur, ideea de noi, mărunte întâmplări, măruntă lumină.
Mai ai câteva zeci de ani
Mai ai câteva zeci de ani, am visat că îmi spunea bărbatul fără vârstă din mine despre care presupun că sunt eu, măcar pentru aceea că l-am auzit dintotdeauna, doar pe el l-am auzit dintotdeauna, nu pe mongoli, nu pe îngeri sau pe demoni, doar el este aici nenăscut în născutul de mine.