Foame de ordine

Nu există dorințe îndeplinite altfel decât în tine,
mi-a spus îngerul.

Nu există foame așa cum nu există nici marea,
așa cum nu există garsoniere în Constanța
și nici în Lupeni,
așa cum Caucazul e o iluzie
precum stepa tătarilor.

Există doar liniște,
mi-a spus îngerul,
iar oamenii o numesc perfecțiune.

Foamea vine din minte nu din stomac,
foamea este o neliniște efemeră care poate fi ștearsă prin nefoame
la fel cum frigul este o neliniște efemeră venită din minte
care poate fi ștearsă prin nefrig,
la fel cum frica este o neliniște venită din minte
care poate fi ștearsă prin nefrică

– iar toate acestea sunt forme ale haosului care cer ordine,
omului îi este foame în dezordine,
omului îi este frig în dezordine,
îi este frică în dezordine,
omul este o creatură a liniștii
care a așezat ordinea ca pe o pătură în ea însăși,
acolo unde nu era nimic până atunci.

Așa mi-a spus îngerul stând călare în spatele meu,
ca o umbră albă a marelui han Ogodei.