Realități pontice
Aceste realități purtate de mine ca o mustață pe care o văd dacă îmi țuguiez buza de sus.
Gândurile stupului
Nu îmi pot trăi libertatea decât singur, cu mine auzind gândurile stupului ca și când ar fi ale mele, roțile mele frunzele mele picăturile mele de apă.
Ideea din spatele femeii
Eu te-am iubit dinainte, să știi, așa cum pot fi iubite ideile înainte să-ți vină și gândurile înainte să le ai.
surd surd surd
surd surd surd închid ochii îmi trag puterea din ceruri
Iona
Eu nu sunt altceva decât o dorință.
Turn 2.0
nu pentru materna Mare Neagră de alături, ci pentru muntele tată care se înalță departe, dincolo de ea.
Redburn
Când aveam zece ani, visam să fug clandestin pe o corabie neapărat cu pânze și să mă cheme Redburn.
Copacul care își înghițea rădăcinile
uroborosule cu gura o mie de viermi și coada o mie de rădăcini, din ce pământ te-ai născut?
Așa s-a născut muzica
sunt două lumi suprapuse, și-a zis, iar eu sunt aici în mijlocul lor, când lumină, când întuneric.
Secluziune
Azi caut lumina mai degrabă în mine, o văd galbenă ca dintr-o lumânare atunci când reușesc cu măselele încleștate să gândesc altfel decât prin cuvinte.
Eu, pământ bolnav
Mă aflu rotund și neasemuit de întins, cu obrajii albaștri și verzi, dacă n-aș ști aș crede că pielea mi-e reavănă aici, dedesubt, unde mă agăț de gânduri ca de o rădăcină.
A treia narațiune în Tbilisi
În Tbilisi, alchimia kartveliană începe în momentul în care cineva îți spune „ce mă bucur că am început să te aud când îmi scrii”. Tot ea se desăvârșește când cineva îți spune „mi-e teamă c-ai să mă părăsești”.