Dragoş Şerban în Eu nu sunt Iona.
Eu mă înghit singur rupându-mi fălcile de cât de gras sunt,
florile mele se nasc descompuse de cât de greu mi-e timpul,
eu nu sunt Iona, eu nu sunt o parabolă,
realitatea mea e rece și mecanică precum peștele în burta căruia mă visez
cu o mie de rotițe dințate care trebuie trebuie trebuie puse în ordine.
Eu nu sunt altceva decât o dorință.