Turn 2.0

pe cea mai grea lespede s-a ridicat colțuroasă cetatea mea,
pe dinafară înaltă și rece ca turnurile nepoților lui Noe,
pe dinăuntru caldă și ticsită cu baloți de mătăsuri
ca dulapul în care mă ascundeam acum treizeci de ani.

cel ce am fost muntean privea printre pietre Caucazul,
cel ce am fost copil prin gaura cheii cu acul în mână bunica,
întâiul a dormit în sufletul celui de-al doilea
până într-o noapte când s-a trezit vorbind într-o limbă
pe care nu o mai auzise și și-a dat seama că iubește Mangalia
nu pentru materna Mare Neagră de alături,
ci pentru muntele tată care se înalță departe,
dincolo de ea.