Völva
când te joci cu timpul afli că îți cresc gheare noi, fiecare din ele însemnând altceva.
Corbul lui Odin
Corbul sunt eu, atunci când aripile îmi cresc negre și le întind a zbor ca pentru o îmbrățișare.
Autoportret doi
Eu sunt o idee curată.
Drumul meu
drumul meu este o iluzie pentru cel mai frumos cal trist de pe pământ.
Horon
ferește-te să trăiești în acum, strigă îngerii, e prea strâmt și prea deodată pentru un cerc atât de mare cu umbre și corbi
Inanna
Mi-ar plăcea să ling răni în loc de timp, să te mângâi pe ceea ce ești acum în loc să te caut prin ceea ce ai fost.
Așa m-am născut la masă cu zeii
Îngerii păreau walkirii care aleg dintre uciși iar Yggdrasil își tragea seva din Caucaz. Bea, mi-a întins Odin cupa în care turnase o picătură de apă moartă. Bea, să te faci întreg la loc.
Despre cai și timp
în ieri mi-a căzut o măsea așa cum îmi va cădea în mâine calul care nu știe timpul, așa cum îmi voi împrăștia la picioare măsele și unghii și falange și cineva își va citi trecutul în ele.
Yggdrasil
Bunule, de ce ai prăbușit azi cerurile peste umerii mei? Nu știi că aripile mi-au căzut și nu pot să mai țin singur depărtarea? Fă-mă copac la loc, să dansez sub umbra mea.
Libație norsă
reci ochii noștri, tari brațele și împietrite ne fie inimile.
Dansează, suflete
mai știi podul și apa neagră de sub el, visul cu personaje pe care le-am unit într-un singur cuvânt - smoală?
Miezul toamnei mele
un copil verde-însângerat de desfrunzirea jocurilor, miezul tuturor eurilor, tulpina pe care m-am ridicat