Așa m-am născut la masă cu zeii

Sufletul meu este o sală înaltă și rece cu tavanul boltit
din care plec uneori în grabă ca să stau singur la soare.

Valhalla e în tine, a strigat Odin privindu-mă chiorâș.

Adevărul ești tu, mi-a șoptit Mansur Al-Hallaj în timp ce sub copacul vieții curgea Eufratul.

Îngerii păreau walkirii care aleg dintre uciși iar Yggdrasil își tragea seva din Caucaz.

Cine sunt eu, i-am întrebat din nou.

Voi sunteți cei care azi se așază la masă cu zeii, mi-au răspuns.

Voi sunteți Azazel, demonul cu ochii mici și strălucitori,
voi sunteți Ogodei, hanul neîndurător și puternic,
voi sunteți hoardele mongole,
voi sunteți Nihil, spaima cu gheare subțiri,
voi sunteți între Caucaz și stepă,
în ghețurile nordului,
voi dansați sub copaci la umbra voastră,
voi uneori vorbiți în limbi pe care le-ați uitat,
voi ați avut aripi și le-ați pierdut cândva pentru Inanna,
Dumuzid.

Cine sunt eu, i-am întrebat din nou.

Bea, mi-a întins Odin cupa în care turnase o picătură de apă moartă.
Bea, să te faci întreg la loc.