Yggdrasil

Să îți explic, îngere,
cum eram în 2013 dar de fapt azi,
cum eram azi fiind și nefiind,
cântându-mi-se în cecenă din trecut,
punându-mi-se întrebări din prezent,
cum răspund la întrebări folosind cu ardoare cuvântul context
care adăpostește în spate o idee rece și grea ca un țurțure,
cum în timpul ăsta stomacul mă doare ca un balon împuns de săgeți
am uitat să mai spun la ilaha illa’llah,
Jibrail,
te cunosc,
te cunosc
dinainte să învăț cuvântul context,
dinainte să am idei și stomac și săgeți,
de când aveam în schimb aripi.

Bunule, de ce ai prăbușit azi cerurile peste umerii mei?

Nu știi că aripile mi-au căzut și nu pot să mai țin singur depărtarea?
Fă-mă copac la loc,
să dansez sub umbra mea așa cum mi-ai spus.