Dragoş Şerban în cu mâinile vârâte în râu ca în pântecul de capră
scormonesc în prundiș să învăț de unde vine
și până unde duce.
uneori, pot să îmi înfig unghiile în timp,
în apă, în nisip, în pielea de pe umerii tăi
precum în visul acela
cu vǫlva ce răscolea runele sub valuri
ca pe mațele unei capre sacrificate.
când te joci cu timpul
afli că îți cresc gheare noi,
fiecare din ele însemnând altceva.