aș putea orice în noaptea asta
ușa este deschisă și pantofii așezați ordonat deci aș putea să ies să respir cel mai curat aer din România, așa se spune despre aerul de aici. da, aș putea orice în noaptea asta.
Era un singur înger pe pământ
De ce te întreb, ca și când nu aș cunoaște deja totul cu singurul meu ochi cu care am privit mai demult într-o fântână adâncă, mai limpede mie decât sieși.
Azi sunt bătrân
îmi gândesc fiecare povară așa cum soldatul își potrivește ranița de pe un umăr pe altul
Bună ziua, numele meu este Mircea
Numele meu este Mircea și lucrez la șantierul naval din Mangalia. Despre șantier nu am o părere anume, însă despre mine simt că m-am născut din întâmplare.
Ierihonitul (III)
Ferește-te de ei, oamenii sunt vulnerabili și contagioși. Oamenii își poartă fiecare realitățile și iluziile zâmbind tâmp în vreme ce se apropie cu fiecare pas spre nimic. E mai bine să fii piatră. Rămâi nemișcat.
Ierihonitul (II)
Dă-mi mâna ta, Ierihoane, palma ta peste a mea peste sabia mea, strânge-mă, ridică-mi brațul, hai să izbim. Hai să despicăm destine, pielea noastră lucioasă nu se va mai murdări de stropi, avem solzi argintii și colții de fildeș.
Bolile copilăriei
Închipuiți-vă dumneavoastră că inima uriașului Spiridon se mai îmbolnăvește câteodată, mai ales acum primăvara, când în piepturi există răni deschise și bate vântul prin ele. Mai vechi sau mai noi, n-are importanță, fiecare din ele e o fereastră largă deschisă de Spiridon chipurile să aerisească. Claricelă și limpezenie, bolile copilăriei. Aș vrea să fiu contagios.
Copilul Iona
Închipuiți-vă dumneavoastră că Iona ar avea șase ani, închipuiți-vă că balena ar fi un cașalot pe nume Spiridon care își duce din când în când mâna la piept.
Calafatul sufletului meu
Hai, bă, la Calafat, zic, să ne uităm așa teleleu peste gârlă înspre Vidin, după aia să bem cafea de un leu cincizeci și să mergem amândoi pe jos la Poiana Mare, să vedem dacă au pus oamenii ăia răsadurile de roșii.
Păpușarul și răsadurile
Cu toții avem păpușari și pământ. Instincte și receptacul.
Igor din Krasnodar
Dacă aș trăi în Krasnodar, m-ar chema Igor și m-aș trezi dimineață la ora 6 în apartamentul meu tip hrusciovka, într-un bloc gri cu patru etaje, colorat doar de borcanele cu murături așezate la ferestrele fără perdele.
Curcubeul meu punct
Culorile mele sunt ascunse într-un punct, un colț al minții de unde le scot din când în când ca pe treptele unei scări pe care o urc - pâș pâș - câte un galben, câte un oranj.