Ierihonitul (II)

Dă-mi mâna ta, Ierihoane, palma ta peste a mea peste sabia mea, strânge-mă, ridică-mi brațul, hai să izbim. Ochii mei prin ochii tăi să vadă, ce stacojie e lumea astăzi când privirile noastre sunt una. Ce oameni mărunți, ce mari suntem noi, ce multe cunoaștem și cât îi urâm. Hai să despicăm destine, pielea noastră lucioasă nu se va mai murdări de stropi, avem solzi argintii și colții de fildeș. Dă-mă, du-mă, Öl! Öldür!