Orașului meu
Nu am nimic decât nisip din timpul meu, scrâșnește-l așa cum eu îți strâng între măsele umbra.
Cioburi
tăioasă zăpadă într-o iarnă ca o oglindă, copacii oglindă, eu cu tălpile zdrelite prin mine
Spiridon
Să nu care cumva să mă transformi în arhivă, într-o sumă de ani de aici până aici, într-o sumă de gânduri - ce a fost cum ar fi - îmi e groază de limite așa cum îmi e groază de eșec, atunci se trezește tătarul din mine gata să te închidă într-o colivie de aur.
Numai noi
numai noi suntem puternici, liberi copii ai timpului, pururi născători de înșine în oricând și oriunde, închinători la fluier și la tamburină, cheia porții noastre de nomazi
Eretic
învelit în idei ca într-o ninsoare, eu sunt întârzierea din secundele pasagerilor, un eretic fără bilet și îmbrăcat subțire.
Cum te iubesc
Dacă tu n-ai mai fi, mi-aș cumpăra un fluier, aș învăța să cânt și aș muri.
Un singur os
Poate de fapt sunt o sepie. În cele din urmă, din mine va rămâne un singur os alb, să îl numim suflet.
Meles meles
eu trebuie să întregesc bursucul cu dungile lui albe și negre, cu ghearele lungi pentru săpat vizuină și dinții puternici încleștați în curaj.
Zar în stepă
deciziile sunt puncte pe fețele zarului, ascunde-l sub copita calului meu, eu sunt un punct, adevărul este un punct, pământul este și el un punct
Om în lapoviță
despre viață la fel, pare a mea, pare să îmi aparțină dar mă uit, mă uit și mi-e ciudă
Dansez pentru că nu știu să joc table
mâine am să dansez din cele opt picioare purtându-mi muntele în spate ca o desagă și stepa în inimă ca pe o altă inimă (așa sunt eu, mai inimos)
Un cal scund cât un stomac
azi dimineață am visat că sunt un fluture portocaliu călare pe un cal scund, bolborosind cuvinte în mongolă.