Spiridon

să nu care cumva să mă transformi în arhivă,
într-o sumă de ani
de aici până aici,
într-o sumă de gânduri
ce a fost cum ar fi –
îmi e groază de limite
așa cum îmi e groază de eșec,
atunci se trezește tătarul din mine
gata să te închidă într-o colivie de aur
așa cum a făcut Timur cu Baiazid
după care s-a îmbătat și a murit
(tu să ții minte că tot beat a murit și hanul Ogodei),
tu să nu îndrăznești să te îmbeți vreodată,
îmi e groază de tulbure
și de apele negre de dedesubt,
atunci se trezește Spiridon epirotul,
un uriaș închinător la Apollo
cu fluier la cingătoare
și un toiag încârligat în mâna dreaptă,
gata să te pună la pământ și să limpezească apa.