Dansez pentru că nu știu să joc table

mâine am să dansez din cele opt picioare
purtându-mi muntele în spate ca o desagă
și stepa în inimă ca pe o altă inimă
(așa sunt eu, mai inimos),
doar mâine am să dansez din cele opt picioare
și n-am să mai simt povara
munților, zilelor, inimilor,
pământului rotund ca un chip.

mâine am să dansez și n-am să vorbesc cu nimeni,
ideile nu vor mai fi cuvinte ci gesturi,
priviri, căutături, eu, eu.

mâine am să dansez pentru că nu știu să joc table.

undeva în țara numită Lazistan un om aruncă zarurile
în fața unei prăvălii dintr-un oraș cu nume de cireș,
pe malul din miazăzi al Mării Negre.

joacă table, bea ceai și nu se gândește la nimic;
el este Timpul, l-am cunoscut după barbă și fes.

(foto: EatingAsia, licență CC 2.0)