Om în lapoviță

pe drumul de azi doar lapovița,
în căștile mele doar versurile georgiene
cântate de Datuna Sirbiladze
și am despre ele, cuvintele,
același sentiment pe care îl am despre viață –
mi-e ciudă mi-e ciudă
știu că le-am vorbit cândva
simt că ar trebui să le cunosc
că îmi aparțin dar le-am uitat
și nu înțeleg de ce gândesc în românește
de ce aici, de ce acum.

despre viață la fel,
pare a mea, pare să îmi aparțină
dar mă uit, mă uit și mi-e ciudă
și nu înțeleg de ce eu, de ce aici, de ce acum.

sporadic, înțeleg cuvinte
erti gogo, siqvaruli, qartuli ena
dar prea puține pentru a înțelege sensul melodiei;
din viață înțeleg secvențe
copaci, lapoviță, căștile, telefonul din buzunar,
prea puțin pentru a intui un sens astăzi.