Dragoş Şerban în pe drumul de azi doar lapovița,
în căștile mele doar versurile georgiene
cântate de Datuna Sirbiladze
și am despre ele, cuvintele,
același sentiment pe care îl am despre viață –
mi-e ciudă mi-e ciudă
știu că le-am vorbit cândva
simt că ar trebui să le cunosc
că îmi aparțin dar le-am uitat
și nu înțeleg de ce gândesc în românește
de ce aici, de ce acum.
despre viață la fel,
pare a mea, pare să îmi aparțină
dar mă uit, mă uit și mi-e ciudă
și nu înțeleg de ce eu, de ce aici, de ce acum.
sporadic, înțeleg cuvinte
erti gogo, siqvaruli, qartuli ena
dar prea puține pentru a înțelege sensul melodiei;
din viață înțeleg secvențe
copaci, lapoviță, căștile, telefonul din buzunar,
prea puțin pentru a intui un sens astăzi.