Un cal scund cât un stomac

doamna care vinde la magazin vorbea într-o dimineață
cu o asistentă de la Fundeni ce tocmai își cumpăra țigări
despre boli și dureri de stomac:

„îmi venea să bag mâna pe gât și să scot otravă din el”,
spunea,
iar eu m-am gândit că așa este scrisul sincer,
atunci când cuvintele nu vin din rațiune
ci din ficat, din plămâni, din esofag,
din unghii, din piele zburlită,
din nebunie, din uitare, din vis.

am scris asta cu o bucată de splină
și cu buricul arătătorului de la mâna dreaptă.

azi dimineață am visat că sunt un fluture portocaliu
călare pe un cal scund, bolborosind cuvinte în mongolă.