Ochii lui Azazel
într-o zi am să te privesc cu ochii sclipind de întuneric și n-am să mai gândesc n-am să mai simt n-am să mai fiu întreg ci numai miez și nepăsare și ce dacă
Regim ideivor
Hrana mea este acum imaterială. Am simțit nevoia acută să îmi schimb dieta din hrană în ideea de hrană.
Primordial
plimbându-mă eu printr-un câmp de floarea soarelui cu ochii în pământ nu spre flori mi-am dat seama că îngerul avusese dreptate:
Pescăruș
ca un zbor, ca o cădere, ca o ceașcă pe covor, ca un pumn de fragi cam scumpi luați duminică în obor
Antimuzica
ultima geană de om de pe ochiul drept al ultimului om care în două picioare va mai simți nepăsător timpul ca pe un lucru deloc dureros
Moartea lui Azazel
Aveam să fac zece zile pe jos sau trei călare, mă gândeam, căutând să ajung mai repede acasă.
Înot sincron
Tocmai îi spuneam acestui înger luminos că ție nu trebuie să ți se sfâșie niciodată pieptul, poate doar ca să mă strecor eu acolo și să mă mir că tu porți o căpșună în loc de inimă.
Halta Fierbinți
Nu voi fi niciodată gelos pe oamenii din viața ta, ci pe tot ce ai trăit fără mine.
Nimeni în tren
Înăuntru se mai simțea doar mirosul cald și amestecat al mulțimii care freamătă pentru o perioadă într-un spațiu cu o singură voce și voință.
Cine sunt, i-am întrebat
Nu știu să îngenunchez decât spre Dumnezeu, să îmi așez capul cu barba pe piept spre adevărul din mine
Ca o mistrie cât o tobă
Furia se așază cuminte, sacadată, cărămidă cu cărămidă pe o tobă din care în cele din urmă se va ridica pe cal încă un erou. Domnule, mi-au spus îngerii, trebuie să îți iei o tobă ca o mistrie și să te apuci să te zidești cu ea.
Ca un mongol rătăcit în Bizanț
Nu vă supărați, pe aici e drumul spre Bizanț? îi voi întreba iar ei vor ridica din umeri și îmi vor răspunde că Bizanțul este pentru oameni nu pentru a fi, ci pentru a fi fost.