Ca o mistrie cât o tobă

Furia se așază cuminte, sacadată, cărămidă cu cărămidă pe o tobă din care
în cele din urmă
se va ridica pe cal încă un erou.

Domnule, mi-au spus îngerii, trebuie să îți iei o tobă
ca o mistrie și să te apuci să te zidești cu ea,
așa mi-au zis și au continuat să cânte și să dănțuiască.

Nu vă supărați, pe aici trece drumul spre Bizanț? i-am întrebat.

Să nu răspunzi sudalmei cu sudalmă, nici palmei cu palmă, mi-au răspuns,
ci să le iei și să bați în tobă cu ele, împreună cu ce simți,
ca să îl întărești la temelie pe cel scrijelit cu mistria pe brațul tău stâng.

Să nu răspunzi nici mângâierii cu mângâiere, mi-au răspuns,
ci să o iei și să bați cu ea ușor în tobă împreună cu ce simți,
ca să îl întărești la temelie pe cel scrijelit cu mistria pe brațul tău drept.

Așa mi-au răspuns și au continuat să cânte și să dănțuiască.

Le-aș mai fi zis că bine, dar atunci eu cine sunt
și mie pe piept cine îmi scrijelește cu mistria?

Dar nu am reușit decât să îi mai întreb:
Nu vă supărați, dar dumneavoastră ce sex aveți, dacă sunteți făcuți din lumină?

Iar ei au continuat să cânte și să dănțuiască.

(pictură de: Howard Terpning)