Pietreasca
Nimic nu se compară cu bucuria pe care o ai atunci când înveți semne și cuvinte de demult.
Nimic nu se compară cu bucuria pe care o ai atunci când înveți semne și cuvinte de demult.
Mi-e greu să despic omul. Să zic - azi mă satur cu această coapsă a ta pe care am strâns-o în dinți până s-a învinețit și mi-am adus aminte că tu, acum, ești carne.
abia atunci vei simți ce înseamnă voluptatea celui ce nu mai are nimic, nici pe sine, voluptatea lui zero mai presus de unu, mai presus de doi
Într-o noapte am văzut atât de departe încât nici eu nu eram să simt, era acolo o apă tulbure ca un blestem.
În cartier, copacii înfrunzesc deasupra străzilor ca o echipă de bărbați vânjoși și transpirați cărând mobilă nouă într-un apartament cu pereții goi și reci.
daca te culci cu mine ma culc daca ma culc cu tine, te fut uite-asa promiti? mai incape vorba? bine. sper ca esti om de cuvant
A fi crocodil e un lucru mare și dureros care se învață la fel de greu cât o coadă și care se plânge cu lacrimi.
O singură respirație a omului - cam cât un abur din cafeaua celui care citește azi pietre și se pregătește să se înșire liniar, os cu os, de-a curmezișul temeliei unor case nezidite.
Apoi apare o claustrofobie specifică ochilor ridicați spre cer care în loc să vadă nesfârșitul văd sfera.
aș prefera să te îmbraci în alb în seara asta, să îți lași în ușă fusta neagră, bluza vișinie și să te înfășori în hlamida mea nepătată
Pleoapele nu îmi mai scârțâie a usturime când clipesc iar în plămâni schimbul de gaze se face cuminte ca o împărtășanie: poftim azot și oxigen, închină-te, acuma dă-mi oxidul de carbon.
Hai să mai trăim și vara asta, Șerbane, cu toate crengile în sus, mi-a strigat corcodușul în timp ce țineam strâns fierăstrăul în mână.