Așa s-a născut muzica
muzica asta parcă vine din pământ, mi-a zis.
vine de la început, de acolo de unde venim cu toții, i-am răspuns.
de când un om și-a întins urechile ca două mâini lungi
a pipăit cu ele aerul apoi a închis ochii gândind
ce lume neagră cu mine în mijlocul ei
apoi a deschis ochii gândind
ce lume colorată cu mine în mijlocul ei,
sunt două lumi suprapuse, și-a zis,
iar eu sunt aici în mijlocul lor,
când lumină,
când întuneric.
da, muzica asta vine din gâtul meu ca din pământ,
ca din visul cu depozitul de basoreliefuri
unele vernil, altele galbene și numai câteva albe,
nici nu le-aș fi văzut pe acelea, mi-am zis,
dacă nu ar fi fost așezate ca o dungă
între pasteluri.
muzica asta vine din gâtul meu colorat
ca un pământ care înverzește și înflorește
să se afle pe sine,
să mă aflu
când lumină,
când întuneric.