Visez dincolo de Caucaz

În fiecare noapte visez și uit totul în afară de șoapte,
visez așa cum ascult poezii georgiene
din care nu înțeleg decât frânturi,
murmur de idei,
chemi guli, chemi suli, chemi churchuli,
inima mea, sufletul meu,
șoaptele mele
care uneori se transformă în țipete,
în porunci scuipate din galop
în hățuri,
în biciul tătarului mândru din mine
care îl târăște în spatele calului alb pe cel slab,
sunt slab, sunt un cal alb, sunt han tătăresc
și visez întotdeauna mai departe de Caucaz.