Măruntă întâmplare fără colțuri și fără definiții

Tu nu știi că o scoarță bătrână îmi acoperă azi trupul.

Sunt vechi și lemnos,
da,
am scorburi și cioturi,
am ghimpi, mărăcini,
tu nu știi că mă doare acoperământul meu strâmt
și că am amorțit înăuntru,
că nu îți simt mângâierea
decât ca pe o căldură nedefinită,
ca pe o lumină albă idee,
ca pe o petală de crin
miros efemer
măruntă întâmplare
fără colțuri
și fără definiții,

nu e vorba despre nimeni aici
decât despre copaci –
eu, tu, noi,
nu mai există cai și nici stepa cu iarbă,
nu mai există nici fuga, nici zborul,
nu mai e nimeni în mine, doar eu într-un trunchi de stejar
singur, singur,
ideea de noi,
mărunte întâmplări,
măruntă lumină.