
Prăjituri cu miere
te iubesc, speriato, panicato, zâmbiato, porumbiță cu sfârcuri roz, te iubesc dincolo de personajele mele care pot fi sau nu eu.
mă uit cum îți curge părul ăla negru ca o cerneală și gândesc că l-ai putea avea sau nu, te ascult de dincolo de geam și gândesc că mi-ai putea vorbi sau nu, că ai putea fi mai mică de înălțime, mai zlabă sau mai rotundă, cu sfârcuri maro sau albe sau albastre, tot așa te-aș iubi, fă, de aia mă duc acum să îți iau prăjituri că ai poftă.
ce dacă sunt obosit, ce, tata nu era obosit când s-a întors după ce a ars Kievul? și tot i-a luat prăjituri lu femeia lui, hai, fă, că mă duc, a zis, și a încălecat și a furat și s-a întors cu ele și mamă, ce bune erau, din lapte de iapă și ouă de găină de stepă stropite de miere că nu exista ciocolată pe vremea aia.
tu trebuie să înțelegi că eu te voi iubi oricum ai fi, și dacă n-ai mai fi tot te-aș iubi pentru că ești eu, un pic de eu, te port în mine.
și trebuie să înțelegi că te voi iubi oricum aș fi, hoț, smardoi, viking, han mongol, ex-bețiv, împărat al muștelor sau columbofil.
acum mă duc să îți iau prăjiturile alea, să nu te culci că vreau să te fut după.