Turnuri negre
Turnurile negre cresc așezând etaje sticloase unele peste altele și miros a naftalină și săpunuri vechi, ca hainele împăturite în dulapul de lemn al bunicii.
Turnurile negre cresc așezând etaje sticloase unele peste altele și miros a naftalină și săpunuri vechi, ca hainele împăturite în dulapul de lemn al bunicii.
ce responsabilitate grea trebuie că te apasă uneori să știi că porți toate acestea în tine.
Nu am nevoie de un personaj numit Sotir pentru a-mi fi lehamite de supunere. Poate că tu îl vezi ca pe un rebel, ca pe un grec tânăr și neastâmpărat gata să spargă baloanele realității în cele două vârfuri ale mustății sale. Poate că te nedumiresc azi ochii lui de viezure, știind că ei au […]
Am nouă minute să spun că eu scriu dintr-o hrubă numită uneori catedrală, alteori bucătărie de vară, în orice caz o hrubă unde timpul este și nu este ce pare a fi: o eșarfă stacojie de mătase.
eu numai zăpadă pot să îmi învelesc copiii întregind o mie de glasuri
unii oameni și casele lor își întind sufletele dincolo de timp, așa a fost dintotdeauna, de când primul om i-a rostit altui om basmul lui.
Marele han visează. Marele han a aflat ce înseamnă piatra. De departe se vor minuna împărații și faraonii întrebându-se ce este aceasta.
azi am înțeles că dulcele este o realitate, un univers rotund și tangibil care conține felurite și nenumărate conștiințe
aici duminică omul este un lucru trist un petic de iarbă ascuns după garduri
Pentru mine, cu așteptările mele naive, descoperirea schimbării este un eșec. Am încercat să țin timpul în loc, am așezat amintiri peste amintiri și nu le-am îngăduit vreo evoluție.
Omul ăla mi-o fi zis să plutesc pentru că iată, plutesc și văd pământul de sus. E frumos.
mi-am dorit să mă suni așa cum îmi doresc să mă sune Dumnezeu câteodată sau mama să mă încredințeze „dacă nu ai avea viață, ți-aș da”.