Sbornik

învelit în idei ca într-o ninsoare
aici
duminică
omul este un lucru trist
un petic de iarbă ascuns după garduri

ne prefacem că existăm pentru a nu da satisfacție singurătății salcâmilor
într-o zi o să-mi cumpăr o casă
pe voi

și încă ce adânci sunt oamenii dacă sunt lăsați să se oglindească în ei înșiși

cine sunt eu să ridic piatra de sub care s-au înălțat cu disperare lăstarii spre lumină?

o

nu vă supărați,
mi-e teamă că din nebăgare de seamă mă voi micșora,
dumnezeu nu are o preferință legată de spațiu ci de adevăr.

tu bea-ți liniștită cafeaua,
eu am să dansez din cele opt picioare

numai apa știe adevărul
a fi crocodil e un lucru mare și dureros,
asta se învață la fel de greu cât o coadă și se plânge cu lacrimi

aici timpul trece altfel,
trăiesc prin amintirile voastre despre mine:
calul care nu știe timpul
iubita mea care citea

o

poate de fapt sunt o sepie.
azi am aflat că trebuie să mă feresc de colțul unui cub,
omul are nevoie de atât de puțin ca să fie liber.

peste noi
numai apa știe adevărul.