În anii aceia, mergeam să beau la o cârciumă în poarta spitalului Fundeni. Era o terasa măruntă și ieftină de cartier, dar cosmopolită, pentru că acolo beam și noi, colentinenii, dar și români veniți din toată țara pe la rudele internate. Acolo l-am cunoscut pe unul, nu mai știu cum îl chema, un mustăcios rumen […]
Feriți-vă de oamenii nefericiți, le mărturisesc iepurii împăraților. Nu îi țineți în lanțuri prea strâns, gândurilor lor pot încolți sincere și în goana spre lumină vor naște credințe la umbra cărora se vor usca imperiile voastre.
Să te scufunzi goală în balta asta curată din care să ieși după aceea sănătoasă și fără să te mai doară nimic.
adevărat vă spun, melcul ăsta merge doar înainte, nu are unde să se întoarcă și nici pe cine să pupe pe obraji.
se ridică barbarii pe caii puternici, sub copite la trântă cu viața izbesc, în goană din nou se aleargă pe sine, lângă ei trece moartea - un câine schilod
Tehnologia avanseaza din ce in ce mai mult, iar aparatele de aer conditionat sunt o necesitate in prezent, mai ales in zilele calduroase de vara, cand temperaturile sunt foarte ridicate.
Îmi doresc să cunosc un chinez răbdător și minuțios, să mă învețe să desenez pe un bob de orez. După aia să sar în bobul acela cu voi de mână, să ne plimbăm și să vă explic.
Inimile noastre se ridică din piepturi și ne trag de urechi zbierând cutezanță. Ridică-te și umblă, i-a spus el ologului, îți amintești?
Gustav suferea vădit, așezat pe scaunul fără spătar, iar Sibelius, ca pentru a-l alina, a așternut un ștergar alb peste masa grea de stejar.
Am pielea arsă de var și ciment, uite-mă, Doamne, cum mă zidesc de viu la temelia casei tale. Altă ofrandă n-am.
Probabil că sentimentele plus faptele înseamnă viața mea. Și nu am altceva să îți dau decât atât.
Și poate că nu e o idee așa de rea să mă zidesc la temelia ei să împietresc sufocat în tencuială iar în urma mea să rămână doar desenul ăla frumos, cel mai frumos desen făcut vreodată