Dragoş Şerban în Lasă-mă să mă întind pe bucata asta de tencuială, să dorm aici în vreme ce în jurul meu împărații se nasc și mor.
Lasă-mă să ucid timpul cu somnul meu, întins în mine ca într-un iepure încăpător cu urechi lungi.
Am pielea arsă de var și ciment, uite-mă, Doamne, cum mă zidesc de viu la temelia casei tale.
Altă ofrandă n-am.
Fi-voi femeie, zidarul de mine, și jertfă și meșter și prunc.