Psalm

Casa mea se sprijină pe coloane străvezii.
De abia acum, după descoperirea asta
Tot ce e absurd începe să prindă contur
Și poate că nu e o idee așa de rea să strig
Ca în fața zidurilor Ierihonului din trâmbiță
Temeți-vă, temeți-vă copii ai lui Israel
Și blestemați clipa în care vă veți pierde Dumnezeul.
Tot ce e absurd începe să prindă contur
Și poate că nu e o idee așa de rea să îmi desenez casa
Încercând disperat să îi ofer nemurirea
Prin desen dacă prin timp și destin nu.
Și poate că nu e o idee așa de rea să mă zidesc,
La temelia ei să împietresc sufocat în tencuială
Și în urma mea să rămână doar desenul ăla frumos,
Cel mai frumos desen făcut vreodată
Iar lumea nici să nu știe că a fost făcut de mine.