sotir

Nu am nevoie de un personaj numit Sotir pentru a-mi fi lehamite de supunere.

Poate că tu îl vezi ca pe un rebel, ca pe un grec tânăr și neastâmpărat gata să spargă baloanele realității în cele două vârfuri ale mustății sale. Poate că te nedumiresc azi ochii lui de viezure, știind că ei au fost în trecut ai căprioarei, așezați de o parte și de alta a celui mai blând chip din Levant.

Cu toate astea, Sotir nu are chip. El este o emoție construită pe liniște.