Dulcele este o realitate
azi dansează inima mea
azi sunt mai aproape munții mei
mările mele
oamenii
azi am înțeles că dulcele este o realitate
un univers rotund și tangibil
care conține felurite și nenumărate conștiințe
dulci și ele, desigur
apoi am înțeles că râsul este și el o realitate
universul râsetelor infinite
copiii mei sunt și ei realități
iubirea este o realitate nu un sentiment
ochii mari și rotunzi așijderea
îmbrățișarea
poveștile despre tot
mirarea la auzul îndemnului
„desenați-mi timpul așa cum îl vedeți voi”
azi am mai înțeles că trebuie să te ridici deasupra întregului
dacă vrei să cunoști întregul
că trebuie să zbori pentru o secundă din rațiune
că logosul este doar ordinea lucrurilor
iar ordinea este abstractă
având sens doar pentru un punct de vedere
nimic altceva decât sunete aflate în haos
dar pentru un mohawk acele sunete înseamnă „mulţumesc”
nimic altceva decât sunete aflate în haos
dar pentru un mohawk acele sunete înseamnă „linişte”
eu eu eu
ordinea este a mea
ordinea este a fiecăruia
doar haosul este infinit al tuturor
fiecare gând fiecare idee fiecare conştiinţă
ne cuprinde
Păstrez pe un raft o sticlă cu apă din Marea Neagră.
Azi am băut din ea, să nu uit cine sunt.
Era dulce.
Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător.
