Rubrica Poezii

Copiii mei să nu mă vadă cântând

copiii mei nu trebuie să mă audă cântând, nu trebuie să audă muzica, o zidesc în mine, o înghit ca pe otrava cu care m-am hrănit vreme de doi ani

Anul clopotului

ce caut aici in cupola aceasta de bronz

Dezmeticire

Să intri pe ușă acum

O pânză de păianjen

iată pustiul, îmi vorbește pânza de păianjen, aici a fost cândva o casă curată și vie, ce fericiți eram

Nu, prietene

eu trebuie să merg mai departe, eu încă sunt aici cu palmele zdrelite de ghimpi, murdar de noroi, eu trebuie să merg mai departe să înghit fiecare din morți ca un pământ rotund și neasemuit de întins, cu obrajii albaștri și verzi, eu trebuie să am grijă de cei ce există, să le spun că mi-e dor, să le spun că iubesc, că trăiesc

Vindecare

Mai întâi viața, purtând chipul vindecătorului ce a zdrobit piatra ascunsă în vintrele mele.

La porțile cetății

să mă zidesc, să mi se toarne aur și plumb, să mi se cânte, să fie jelit cel ce a fost și primit din soare sub soare cel ce voi fi

Masca de aur

zâmbetul tău voi fi eu, întotdeauna eu, de te vei afla în spatele zidurilor, de vei trece prin cele două porți ale orizontului, de vei renaște prin chipul meu vei renaște

O schijă în măsea

am ieșit repede de acolo, nu știu cum, am venit pe jos înghițind noduri în gât și gaze de mașini euro 4 și euro 3 doar schija nu am putut să o mai înghit, este o rană pe care o voi purta mereu

Refugiu în scoarța copacilor

poate în palma asta rece așezată pe fruntea fierbinte apoi pe piept deasupra inimii despre care se spune că nu doare, poate mă ajută să mă ghemuiesc pe scările metroului enervându-vă pe toți, silindu-vă să mă ocoliți

Dans în septembrie

realitatea se topește în tine, cu fiecare pas o porți ușoară ca un fulg așa cum te porți într-o seară ploioasă de septembrie, după ce ți-ai abandonat servieta în fața ușii rotative a unui magazin oarecare

plânsul îngerului căzut

postesc la masa vocilor dinăuntru ecouri rostogolite în hăul pieptului acolo unde se aflau cândva munții iată, acum e un țipăt de deznădejde, acum un strigăt de luptă al husarilor înaripați, acum plânsul îngerului căzut