Masca de aur

Azi am să îți vorbesc despre singurătate,
despre cea care mi-a fost regină și mamă,
femeia pe care am topit-o să o înghit hulpav
și care mi s-a prins cu palmele de obraji,
apoi de frunte, apoi mi s-a prelins peste ochi
țintuindu-mă în îmbrățișarea ei de aur cald
prinzând apoi a se răci în timp ce îmi șoptea
zâmbetul tău voi fi eu, întotdeauna eu,
de te vei afla în spatele zidurilor,
de vei trece prin cele două porți ale orizontului,
de vei renaște
prin chipul meu vei renaște,
îți las aici inima,
îți las aici vintrele
înmiresmate în vase de lut
și oasele am să ți le las
cu pielea grijuliu întinsă pe deasupra
dar jur – chipul tău voi fi eu
întotdeauna eu.