O schijă în măsea

în liniște în liniște
în tot ce a fost viu vreodată
în timpul oamenilor pe care nu i-am cunoscut
oo-hoho, ce mult i-aș fi iubit,
ce râsete, ce îmbrățișări, ce despărțiri!
este aici o schijă în măseaua mea
împrăștiată în oasele craniului
care mă împiedică să mai stau drept
și să respir parfumul timpului
deschid gura larg
îmi deschid doi nasturi de la cămașă
și mă țin strâns de bara din metrou
vreau binele și nu îl mai văd
totul e negru și pulsează
am ieșit repede de acolo
nu știu cum
am venit pe jos
înghițind noduri în gât
și gaze de mașini euro 4 și euro 3
doar schija nu am putut să o mai înghit
este o rană pe care o voi purta mereu
am ajuns și am început repede să scriu despre ea
să îi dau viață
poate îmi trece așa
poate dacă scriu despre ea o să fie ca acum 35 de ani
când mamaie mă freca pe frunte și șoptea tatăl nostru
cele mai frumoase cuvinte pe care le-am auzit vreodată
și după aceea mă punea să mă dau mai încolo și să casc
da, poate o să fie ca atunci,
poate o să proiectez răul în altceva
și o să plece
și am să rămân
în liniște în liniște
în tot ce a fost viu vreodată
în timpul oamenilor pe care nu i-am cunoscut.