Diferențe
sunt senin și le îmbrățișez pe toate din tine, adolescenta, mama, copila, bobul de grâu și floarea de soare, iarba din cutia de chibrituri, accentul de Charlotte Brontë când traduci
Nu scriu versuri din plăcere, nici din pasiune, ci pentru că ele sunt parte din mine.
sunt senin și le îmbrățișez pe toate din tine, adolescenta, mama, copila, bobul de grâu și floarea de soare, iarba din cutia de chibrituri, accentul de Charlotte Brontë când traduci
îți mulțumesc, universule căprui, că mă înțelegi când îți vorbesc în nespusele mele limbi că pot visa împreună cu tine la vremea când din om se va naște Torun, dumnezeul cu ochii mari și rotunzi
tu ai deschis ochii iar eu am văzut în ei toată această întâmplare în vreme ce mă sărutai pe frunte și îmi ziceai, cântând în limba mierlelor, bună dimineața.
cel fără început care nu vrea decât să se nască prin tine
Dacă vom trece podul acela vom fi alții, eu voi fi o altă entitate conștientă
Și mă voi îndrăgosti din nou de tine pentru că indiferent de forma și de timpul meu Iubirea e singura care mă urmează
nimanui nu ar trebui sa ii fie frica sa iubeasca sau sa fie iubit sa prinda radacini sa nasca sori sa nascoceasca galaxii primavara
nu vă supărați, scrâșniți des din măsele? m-a întrebat stomatologul, scrâșnesc, zic, așa e, din măsele, din dinți, din toate oasele, din ficat mai scrâșnesc și din fiere
Am să te strâng de încheieturi până ce vei deveni fluid(ă)
Să rup toate foile din cartea lui Traian Furnea și să te acopăr cu ele când dormi. Să te întrezăresc apoi printre pagini și să citesc
copilul chior cu obraz de granit sub pânzele albe departe călător stăpânul hoților, al negustorilor cinstiți, învățătorul de corbi, îmblânzitorul de vorbe, ascultătorul tăcut cu buze prea moi când sărută cu singurul ochi luminătorul puterii din spatele gândurilor, născocitorul de mări, făuritorul de bărci lungi cu securea cioplindu-se în chip de trunchi de arțar
ce bucurie galopul, ce libertate stepa, cizmele înalte, inima ta, metronomul care ține laolaltă toată această alcătuire, eu ținându-te strîns la piept sub cămașa care de acum îmi flutură în vânt albă contrastând cu albastrul și verdele din biroul meu nemărginit căruia i-am dărâmat pereții sâmbătă să am loc să dansez cu tine
nu mă interesează rujul tău și nici rimelul, sunt dumnezeul gol care își sprijină capul pe gleznele tale când ai ședințe pe zoom