Sacrificiu
de bună seamă marele cer albastru are să îi cadă greu peste umeri, el o să îl țină strâns de copite și cu această ofrandă în spate o să apuce din nou spre apus, de data aceasta desculț.
Mordrien
fără sens, fără ambiția luptătorului, doar liniștea celui care știe că se îndreaptă oriunde.
Câinele negru al tatălui meu
doar o femeie îmi simte greutatea uneori și colții mi-i știe prin urmele pe care le cercetează a doua zi dezvelindu-și în fața oglinzii sânii
Fericire de aprilie
Am venit doar să scriu că sunt fericit. Acum o să mă întorc la bucătărie unde feliile mi-au sărit demult din prăjitor.
De unde venim noi, tată
Din după amiaza ultimului imperiu al lui Marduk, i-am spus. Atunci te-am găsit, când a căzut Babilonul, când a ars Nipurul, Ur și Urukul.
Listă cu lucruri de făcut
oamenii să râdă înfundat, să mă arate cu degetul, să strige măscări, în fine, treaba lor. (important e să creadă toți că sunt cel mai sănătos clovn din oraș)
Descompunerea durerii
chipul meu alb care mă privește lung și copilul care mă întreabă de ce cădem, tati? iar eu încerc să îi explic că în universul acesta nu există nici zbor nici cădere ci numai și numai mișcare.
Hic sunt leones
Mă îmbrățișez cu diminețile reci cu dumnezeii mei citadini de cafea solubilă cu vindecare cu certitudini cu rutine noi cu scaunele goale din 331 la ora nouă
Singurătatea scarabeului de sticlă
căci aceasta este casa timpului nesfârșit în care mă cobor de fiecare dată când aud piatra gemând, pentru a repara secundele, pe mine, totul.
Biserică, dumnezeu, cal
ochii mei luminoși, de dumnezeu tânăr, ar arde bisericile trimițând stoluri de păuni călări pe cai albi, pravoslavnicii ar murmura înfricoșați în bărbi „doamne ferește, doamne ferește” iar eu le-aș spune, cu ochii la gardul bisericii din Tbilisi, că nu sunt aici ca să feresc, ci să împlinesc.
Să mă rătăcesc
o fântână, un copil cu tălpile goale, patru gâște albe și un cal maro care mă aștept în orice moment să mă privească lung, iscoditor în ochi, eu să mă văd pe mine în ochii lui purtând chipul tatălui meu și al taților tatălui meu din vertebrele cărora brigăzile sovietice au construit acest drum temeinic
Diferențe
sunt senin și le îmbrățișez pe toate din tine, adolescenta, mama, copila, bobul de grâu și floarea de soare, iarba din cutia de chibrituri, accentul de Charlotte Brontë când traduci