O pânză de păianjen

de ani de zile stau cu o pânză de păianjen deasupra capului;
când lucrez, trag cu coada ochiului spre ea:
este acolo,
ca o relație distrusă,
ca un cuplu ce trăiește din amintiri –
iată pustiul,
îmi vorbește pânza de păianjen,
aici a fost cândva o casă curată și vie,
ce fericiți eram.