O pânză de păianjen

| | Ce scriu, Poezii

de ani de zile stau cu o pânză de păianjen deasupra capului;
când lucrez, trag cu coada ochiului spre ea:
este acolo,
ca o relație distrusă,
ca un cuplu ce trăiește din amintiri –
iată pustiul,
îmi vorbește pânza de păianjen,
aici a fost cândva o casă curată și vie,
ce fericiți eram.

Textul face parte din volumul: Porțile cetății

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.