Vindecare

S-a întors.

Mai întâi viața, purtând chipul vindecătorului
ce a zdrobit piatra ascunsă în vintrele mele.
Nu ai nimic, mi-a spus apoi,
iar eu nu am putut să nu mă întreb în gând de ce,
de ce eu, de ce acum,
în fine,
apoi a venit bucuria
și bucuria purta chipul unui cântec foarte vechi.

Cu el pe buze am ieșit din Egipt,
cu el pe buze am lăcrimat pe drum
privind chipul femeilor întâlnite,
atunci când am înțeles că este același,
că eu sunt de fapt nimic,
un grăunte de lut,
că nu există decât o singură mamă
dătătoare de viață, de bucurie, de cântec.