Refugiu în scoarța copacilor

| | Ce scriu, Poezii

poate în muzică
poate în controlul respirației
poate în mersul pe jos spre nicăieri
sau în spatele arcuit al pisicii torcând,
poate într-un film cu Robert De Niro
sau într-o animație Netflix,
poate în palma asta rece așezată pe fruntea fierbinte
apoi pe piept deasupra inimii despre care se spune că nu doare,
poate mă ajută să mă ghemuiesc pe scările metroului
enervându-vă pe toți, silindu-vă să mă ocoliți,
poate să închid ochii și să mă întorc în fantezia copilăriei
în care eu eram Redburn și mă suiam clandestin pe o corabie,
sau poate pur și simplu să mă întorc în brațele unui copac,
să îl învelesc cu conștiința mea omenească
și să las tot ce e rău să înlemnească aspru în scoarță
iar dedesubt el să mă țină strâns și să îmi spună că acum e bine.

Textul face parte din volumul: Porțile cetății

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.