
Dominus dei
Întotdeauna voi vorbi ceea ce trebuie iubit. Până ce ultima apăsare a acestui timp mă va îndreptăți să spun gata.
Nu scriu versuri din plăcere, nici din pasiune, ci pentru că ele sunt parte din mine.
Întotdeauna voi vorbi ceea ce trebuie iubit. Până ce ultima apăsare a acestui timp mă va îndreptăți să spun gata.
De ce nu văd un pelican, să îl văd cum crește an de an, mâncând în fiecare zi doar pește?
de bună seamă marele cer albastru are să îi cadă greu peste umeri, el o să îl țină strâns de copite și cu această ofrandă în spate o să apuce din nou spre apus, de data aceasta desculț.
fără sens, fără ambiția luptătorului, doar liniștea celui care știe că se îndreaptă oriunde.
doar o femeie îmi simte greutatea uneori și colții mi-i știe prin urmele pe care le cercetează a doua zi dezvelindu-și în fața oglinzii sânii
Am venit doar să scriu că sunt fericit. Acum o să mă întorc la bucătărie unde feliile mi-au sărit demult din prăjitor.
Din după amiaza ultimului imperiu al lui Marduk, i-am spus. Atunci te-am găsit, când a căzut Babilonul, când a ars Nipurul, Ur și Urukul.
oamenii să râdă înfundat, să mă arate cu degetul, să strige măscări, în fine, treaba lor. (important e să creadă toți că sunt cel mai sănătos clovn din oraș)