Dominus dei

| | Ce scriu, Poezii

Sunt sortit singurătății,
Aceea în care înțeleg fără să pot fi înțeles.
Strig în cuvinte cărora nimeni în afară de mine nu pare să le deslușească menirea.
Strig în rusă când sunt înconjurat de latini,
Bolborosesc în mongolă când sunt în Roma,
De fiecare dată sunt barbarul de la marginea imperiului-
El peligroso
El gringo
Dumnezeul care trebuie să capete chipul creației și refuză –
Niciodată nu vă voi vorbi limba în care blestemați
Întotdeauna voi vorbi ceea ce trebuie iubit
Până ce ultima apăsare a acestui timp mă va îndreptăți să spun gata.

Sunt un șofer pe o trotinetă cu jante de 27 inch și 300 CP capabil să te depășească când stai ca prostul în coloană la semafor.

Sunt Dumnezeul mamei celui pe care îl înjuri când schimbă direcția de mers fără să semnalizeze.

Sunt totul, sunt ceea ce rămâne după tine când te agăți de ultima gură de oxigen. Sunt regretele tale, sunt mândria ta.

Sunt Dumnezeu.

Voi fi întotdeauna singur și neînțeles în cuvintele pe care nu le poți desluși.

Sunt Dumnezeu.

Voi fi mereu. Voi fi tu. Voi fi eu.

Sunt Dumnezeu.

Dragos Serban

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător.