Pastel despre timp și datorii

Înțelegeți odată că nu am timp.
Scăunelul meu din balcon are nevoie de cel puțin o oră de sprijin pentru a visa.
Vasele se spală obligatoriu după aceea.
Florile se udă, altfel mor.
Pisicile din parcare trebuie observate, altfel ele nu există, mama ei de cuantică!
Uneori, artiști precum Gili Mocanu sau nea Ion Bârlădeanu au nevoie de ochiul meu pentru a trăi.
Alteori, pescărușii de pe Dâmbovița trebuie hrăniți, ehe, nu se trăiește doar cu pâine și pește, domnilor,
Vremea lui Isus a trecut,
Nu mai merge nimeni brambura peste ape și nici nu mai îndoaie vinul nuntașilor, anaful este pretutindeni și imediat poate veni mesajul ăla că ești dator.

Iar eu imediat mă revolt, futu-ți datoria mamei tale de stat parșiv, cu cine te-a ales.

Îmi bag pula în datoriile către stat.

Scriu din 1993 și întotdeauna am fost politicos. Gata.