Un pelican

Mă uit pe geam la miezul nopții și mă întreb de ce.
De ce nu văd un pelican, să îl văd cum crește an de an
mâncând în fiecare zi doar pește?
Să fie voia sorții?
Poate în trecut să fi avut un pelican, să îl fi pierdut?
Sau poate hoții l-au furat și toate acestea le-am uitat?
O, ceruri.
Cumplite sensurile vieții acum la ceasul blestemat, în ora aceasta de restriște.
Mă uit pe geam, ce apăsătoare liniște.
Plouă cu gânduri și dureri, ca mâine e decembrie.
Monica mea doarme de ieri fără să știe
Că, vai, totu-i pierdut și în van –
Cât timp n-avem
Un pelican.