Rubrica Poezii

Undeva mor astăzi poeții

undeva ne mor poeții astăzi și împreună cu ei o lume întreagă, nu va mai avea cine să păcătuiască să simtă să simtă, să plângă să se îndrăgostească nebunește, să își ridice în aer mustățile ca un motan strivit de dor - a tânji, a lupta împotriva guvernelor și împăraților, a zice futu-vă dumnezeii mamii voastre

M-am născut larvă și am refuzat să devin fluture

Scurm ceața cu trupul, cu genele umede râcâind aerul rece, cu pașii înfipți în străzi. Aici m-am născut larvă, devorând oul din cuibul acvilei. Închid ochii, nu îmi sunt de folos în aburul rece. Așa cum calc apăsat zbor, pândesc oamenii iepuri. Aș putea oricând să plonjez din înalt să îl înhaț pe unul de […]

în viața mea trăiește o pisică tărcată

în viața mea trăiește o pisică tărcată, încă una pătată, doi copii mai trăiesc – unul castaniu, altul stacojiu, tot aici un copil cu părul bălai cuminte și bun cât o poartă de rai și o mămică frumoasă – uneori mai poznașă, alteori serioasă mai ales când vorbește în franceză hotărâtă, tranșantă, o felină burgheză […]

Bunicul meu din orașul de sticlă

tataie își otrăvește ficatul cu o cafea incertă, stropită cu secărică din buzunarul încăpător al paltonului maro, în care se distinge discret forma cilindrică a sticlei.

Mirosul obrajilor tăi

am închis această dimineață aici cu tine cu tot ca pe o veșnicie.

Semne

dătătoareo de viață, odraslă a viselor mele încă din vremea în care apăsarea pietrelor deasupra pieptului meu mă făcea să îți icnesc numele

Râdem la masă cu zeii

de mână cu mama tuturor mamelor, cea pe a cărei formă o intuiam în sângele meu vechi, în sufletul meu și mai vechi

Un stejar numit Alexandru

te-ai jertfit pe tine ție însuți, numai și numai așa vei crește, numai și numai așa vei învăța, viața ta, sinele tău, lăuntrul, acesta este secretul runelor, vei fi iarăși întreg.

Umbrele mele în stepă

dar eu sunt mai mult de atât, eu numaidecât mă jupoi de pe trupul său,am să caut șontâc un copac și am să stau atârnat de el nouă zile până are să îmi crească la loc carnea

Renaștere

privește-le cu atenție și ai să vezi cum lujerul se apleacă pentru a-și așeza cu un icnet floarea ca pe o cocoașă.

Revolverul

sunt singurul adevăr din lumea aceasta ascuns cu viclenie undeva în mine trebuie să mă agăț de el trebuie trebuie adevărul sunt eu

Cabală

să mă aplec și să îți sărut mâna dreaptă, apoi să o duc la frunte.