Șapte pași
șapte pași spre șapte ceruri pe un drum într-alte drumuri într-un timp din alte timpuri dintr-un ceas cu alte ceasuri.
Insula
Ce ar fi lumina fără întuneric și moartea fără nou-născuți când timpul n-ar mai fi simetric și nici tu n-ai mai fi tu însuți?
Pentru noi
Pentru noi nu e loc, nu e spațiu, nu e timp de trăit, pentru noi n-o să fie niciunde, nicicum primăvară. Pentru noi au rămas de acum două morți de murit și între timp între noi simpli oameni să apară, doar oameni... niciodată iubită, niciodată iubit.
Basm oltenesc
pentru că liniștea nu poate fi furată ca soarele și luna de trei zmei, pentru că apă dulce dacă vrei ți-aduce în plisc măiastra fermecată,
Samsung și Nokia
nu-i aşa că după ce ne-am despărţit telefonul ţi-a zis că s-a simţit un pic stingher și volatil, așa tăcut și inutil?
Regele arhipelagului
Mărturisirea valului către ţărm, iată câtă umilinţă a mărilor. Pocăiţi-vă, supuşi, lingeţi precum valul tălpile pământului, Sărutaţi nisipul şi zbuciumaţi-vă de atâta neclintire a stâncii. Mândria de a fi val nu este mai prejos de căinţa lichidă, Taină mişcătoare a existenţei a tot ceea ce este şi va fi. Clocoteşte sângele oceanic în aşteptarea clipei […]
Un suflet, stăpână
Iată-mă, doamnă, cu ochii roşii flămânzi de întuneric. Buzele însetate de tăcere te sărută pe amintire. Aici sunt, doamnă. Braţul meu dornic de nemişcare îţi mângâie orizontul. Mă întrevezi prin tulbure? Respiră-mi durerile. Ia-mi şi tăvăleşte-le pe toate, ucide-mi visele te rog. Ia-mi câte un vis, îţi repet, înmoaie-l până la mocirlă în balta neagră […]
Gândul copacului
ascunde-te și taci, lipește-ți fruntea de copaci să îți iei liniștea din ei, să știi ce vrei și ce nu vrei
tu, azazele
ție îți spun, năpârcă, ce torni cucută pe limba omului în care zaci și spini pe degete îi crești, taci! te știu demult, de când te-ai cuibărit aici și îmi spui ce să vorbesc, taci ca să tac și dormi ca să trăiesc. te-am acceptat crezând că așa te stăpânesc, viclene, tu m-ai făcut să […]
Cafea cu mentă
Mi-a dat să beau din ceaiul ei de mentă lipindu-și buzele de ale mele și, atentă, lăsând în mine ca o povestire câte un strop din ceai și un strop din ea.
În seara asta nu
nu smulge rădăcina florilor și nu le vorbi îngerilor așa cum îți mesteci nisipul de dinaintea pietrelor. nu acoperi lumina stelelor şi nu ţi-o întuneca pe a ochilor, nu încerca să afli ce e timpul şi ce-i sărutul îngheţat al clipelor. nu îți îngădui în seara asta confruntarea, nu-ți mesteca între măsele enervarea și nu […]
Eu nu plec nicăieri
Ți-am zis că nu plec nicăieri. Rămân aici chiar dacă sunt plecat în astăzi, în mâine sau în ieri; plecări înseamnă întoarceri și azi înseamnă mâine, tu știai? Desigur că știai, că le-ai trăit și tu. Știi despre ce vorbesc, știi că trăiesc acum și te gândesc și te îndoruresc oriunde aș fi în lume […]