Dragoş Şerban în Pentru noi nu e loc, nu e spațiu, nu e timp de trăit,
pentru noi n-o să fie niciunde, nicicum primăvară.
Pentru noi au rămas de acum două morți de murit
și între timp între noi simpli oameni să apară,
doar oameni… niciodată iubită, niciodată iubit.
Oameni simpli și atât, să uităm de povară,
să încercăm să trăim cât avem de trăit.