Nu scriu versuri din plăcere, nici din pasiune, ci pentru că ele sunt parte din mine.
și dă-mi și vreau și du-te și am nevoie, acum, atunci, și mâine și poimâine! pretențioșii vieții noastre cer câte un strop, un pic din a fi liber. fă asta până mâine și îți voi da, vedem noi când, sau dacă, ce va fi. cum nu se poate, dar ce, e viața ta? suntem stăpâni […]
cum ar fi de n-ar fi fost clipa aceea de demult? când viața mi s-a oprit, când am stat și m-am gândit de o fi rău, de o fi greșit, de o putea să fie bine… mi-am vorbit și mi-am șoptit să mă aud și să mă ascult, să înțeleg și să mă judec – […]
Când vine Azazel, nu îl vezi, Nici nu îl auzi, nu îl simți, nu îl știi. El nu e mort și nu e dintre vii. Îți intră în piept cumva ca o părere, oleacă de durere, apoi o amorțeală iar mai la urmă ca o îndoială. Te îndoiești întâi, te uiți de tot apoi. Ești […]
te voi iubi, acasa de departe, te stiu, te caut si te umblu. azi sunt aici, maine aici, poimaine tot aici, chiar daca stau la umbra, nemiscat, si-ngalbenesc in drum. dar sunt intreg, ma-ntreb? am suflet fara tine, soare? sunt doar o radacina infipta adanc intr-un pamant, o casa, o limba oarecare? vine vremea murelor […]
mi-e frig în dimineața asta în care zidurile sunt mai reci ca ieri și soarele a uitat să intre prin zăbrele. pe unde o umbla? nu pot să ies să-l caut, ușa e grea și închisă și geamul zăbrelit, noi stăm întinși în paturi și-l așteptăm cuminți.
într-una din serile astea voi ieși din casă și mă voi îndrepta spre mijlocul pârloagei unde am să urlu și am să strig la lună, până când mă va auzi și va cădea din cer. o vom vedea cu toții cum se apropie și în prăbușirea ei voi ști că este, de fapt, ecoul strigătului […]
Plânge cerul, plânge vântul, plâng și piatra și pământul, obosit, plânge și gândul.
Știu, sunteți mulți că v-aud. Dar în seara asta, puteți să vorbiți mai încet? Vreau să fiu singur și să aflu dacă mai sunt și eu pe acolo, prin mine, undeva. Tu, mâniosule, stai jos și încearcă să nu mai spui nimic în seara asta. Tu, optimistule, încetează să speri, întinde-te pe jos și adormi. […]
Inima mea nu mai plânge cu lacrimi. Ea plânge, de azi, cu sunete, cuvinte și culori. Poftim un mi minor de părere de rău și un oranj hohotit, furios. Servește, te rog, trei cuvinte în ce limbă vrei tu. Te plâng de la masa mea înghesuită într-un colț între sunete, cuvinte și culori.
Nu mai pot să mă bucur de iarbă, de ploaie, de stele, am uitat să trăiesc și am uitat să mă uit și la ele. Nu mai știu să regret, să jelesc sau să plâng, nu mai pot nici să sper, să mă bucur, să râd. Toate au trecut, s-au pierdut și au murit și […]
lui Grigore Kiazim moaie-ţi degetele în sânge şi le suie peste coarde. cântă-mi, Gică, din lăută, să îmi plângă cerul sus şi să plouă peste mine, să se stingă ce mă arde, să se spele toate cele, să rasară ce-a apus. să cânţi, Gică, din lăută, până când s-o rumpe în două şi te-i trece […]
Piatra-i piatră, vremea-i vreme, ninsu-i nins și zboru-i zbor, piatra ninsă poartă semne că și păsările mor. Rândunel din stâncă ninsă, scutură-te de ninsoare și de vremea ce stă-ntinsă peste aripile tale. Porumbiță în piatră prinsă, ieși din piatră și ia-ți zborul de sub cremenea întinsă ce ți-a prins înconjurul. Bate aripă împietrită, zboară zbor […]