Poezii

Nu scriu versuri din plăcere, nici din pasiune, ci pentru că ele sunt parte din mine.

Încruntă-te-ai pierdut

Dragos Serban

-

Aseară am văzut din nou pasărea. M-a privit şoptindu-mi cu guşa plină: Prietene drag, ce mult a trecut!

Frumoasa din pădurea adormită

Dragos Serban

-

Îţi simt răsuflarea pe fruntea mea Şi ştiu că trăieşti, adormito, Dar de ţi-ar respira doar sufletul Suflând peste inima mea? Îndură-te, deschide-ţi ochii în stropi verzi Să aflu o singură scânteie Lucind trăiri în starea ta statuie Născocită în spuma valurilor. Mi-e teamă de degetele mele Întinse tremurând spre gura ta. De va fi […]

Iluzii

Dragos Serban

-

Când speranţa sângerează Sub roţile încinse ale marfarurilor, Iluzia câmpului rămâne unica Şi nepreţuita salvare a realităţii. O realitate roşie de atâta apus, O realitate prăfuită în care viaţa De provincie se opreşte, O crudă şi superbă realitate.

Altfel de plumb, Eva

Dragos Serban

-

De ce mă rogi să-ţi fiu brăţară Când stau încolăcit în jurul gambei tale, Iar şarpele din mine urlă să-ţi iau viaţa Şi într-o ceremonie de botez să te renasc mai veninoasă? Desprinsă dintr-un trunchi al imposibilei fiinţe Mă vrei inel topit din 30 de arginţi, Ruptă din coaja unui măr bătrân mă mângâi, blestemato, […]

Cântec de lup

Dragos Serban

-

Eu nemaiavând cuvinte Strig lupeşte către lună: – Dă-mi copii să fiu părinte, Dă-mi cinci litere împreună, Laolaltă să le adun Şi să scriu cu ele iarbă Fericită sub alun. Sub alun să-mi râd în barbă De cât verde am născocit, Bucuros nevoie mare de alunul înverzit Cântec de privighetoare. Strig lupeşte în luna plină: […]

Urlet în cinci

Dragos Serban

-

Ascult o inimă urlând a sânge Şi-mi simt cinci degete strângând un urlet, Ascult o inimă cum plânge sare Şi-mi simt cinci degete înecate Căzând cu lacrima în urlet. De când te-aud, cădere în cinci, De când un deget sângerează ochi În palma lacrimii din inimi? Te urlu, inimă, în cinci degete.

Împăratul pietrelor

Dragos Serban

-

Dulce tăcere mângâiată de praful asfinţitului, Dulce tăcere a pietrei din vechime Zămislită în chip de ofrandă, Te ascult şi ascult timpul cum se scurge peste tine. Ani şi secole te picură într-una Statuie îmbuibată-n prea mult timp Eşti moale ca secunda vieţii şi vie totodată Ce durerea naşterii, fecioara mea regină, Eu sunt Împăratul […]

Ochii ei

Dragos Serban

-

ochii tăi, petale mici de adevăr, îmi spun frânturi, îmi plâng ulei în picături. eu te aud, nu te înţeleg, tu îmi şopteşti şi nu te cred. ochii tăi, petale mici. vorba ta, firimituri. tu îmi zici urzici, eu îţi tac cioburi.

ebed-rob-slujitor-supus-aramaica

Ordinea

Dragos Serban

-

de când se înşiră singure mărgelele în şirag, fără să priceapă ordinea? de când aşteaptă oamenii îndurarea fără să fi învăţat întâi milostenia?

Iertare

Dragos Serban

-

din ce ştiu şi din ce cred, rând pe rând şi gând cu gând eu pe toate am să le pierd, din ce am strâns şi din ce strâng. oameni, chipuri şi lumină, se împart cum se împarte: şirul celor fără vină, şi al celor cu păcate. celor care mi-au greşit, de acum le sunt […]

yakut_horseman

nu vă aparţin

Dragos Serban

-

tu nu înţelegi că nu sunt al tău, mamă? eu sunt al dunării de când se naşte şi până îşi varsă minţile în mare, să le ciugoale pescăruşul histriot. pe mine vântul m-a adus demult din stepă când am bătut la porţile cetăţii voastre, îţi aminteşti? de am băut cu tine lapte de iapă în […]

În ascunzişul timpului

Dragos Serban

-

Ce minunat ar fi să să îţi trăieşti fericirea între oameni. Să nu mai fugi ştiind că timpul tău nu-i timpul lor, că apa curge altfel pentru tine iar picăturile au alt rost. Din fugă s-a născut zborul.