nicicand departele n-a fost asa aproape de pasul meu, intins catre Kazbek. linistea picura in stropi de miere pe drumul acesta unde vantul sufla fierbinte si uscat si calcaiul se infunda molcom in piatra topita. mergem mai departe, spre locul unde zarea danseaza in cerul aprins de naluci portocalii. si uite sfintii, uite casele lor […]
treceau salvări dinspre Obor, grăbite spre Urgenţă. benzină pe asfalt, miros de cauciuc şi cioburi, apoi mulţimea care îngână ceva în cor despre culoarea abstractă a unui semafor. întins pe jos, un om visa. încă trăia. trăiesc. vapoare multe, voci în cor strigând – le-aud! – comenzi şi preţuri şi denumiri de mărfuri. alături mă […]
amarul stă ascuns în sâmburi de cireșe ce ți se sparg în dinți și se preling pe gât, în drumul lor spre inimă și piept. cireșele devin otrăvitoare după anii în care au stat, în nemișcate perechi, agățate câte două la urechi. amarul din cireșele amare e ascuns în sâmbure. e tot ce mai rămâne […]
când câinii întind gâtul și urlă către lună nu-i nimeni să-i audă, nu-i nimeni să le spună hai gata, nu-i nimic. când câinii urlă noaptea, nu urlă către tine, ci către cer și stele, pentru că știu prea bine că-s singuri, nu-i nimic. nu-i nimeni și nimic. rămasul fără haită și pierderea de casă e-nsingurarea […]
și dă-mi și vreau și du-te și am nevoie, acum, atunci, și mâine și poimâine! pretențioșii vieții noastre cer câte un strop, un pic din a fi liber. fă asta până mâine și îți voi da, vedem noi când, sau dacă, ce va fi. cum nu se poate, dar ce, e viața ta? suntem stăpâni […]
cum ar fi de n-ar fi fost clipa aceea de demult? când viața mi s-a oprit, când am stat și m-am gândit de o fi rău, de o fi greșit, de o putea să fie bine… mi-am vorbit și mi-am șoptit să mă aud și să mă ascult, să înțeleg și să mă judec – […]
Când vine Azazel, nu îl vezi, Nici nu îl auzi, nu îl simți, nu îl știi. El nu e mort și nu e dintre vii. Îți intră în piept cumva ca o părere, oleacă de durere, apoi o amorțeală iar mai la urmă ca o îndoială. Te îndoiești întâi, te uiți de tot apoi. Ești […]
te voi iubi, acasa de departe, te stiu, te caut si te umblu. azi sunt aici, maine aici, poimaine tot aici, chiar daca stau la umbra, nemiscat, si-ngalbenesc in drum. dar sunt intreg, ma-ntreb? am suflet fara tine, soare? sunt doar o radacina infipta adanc intr-un pamant, o casa, o limba oarecare? vine vremea murelor […]
mi-e frig în dimineața asta în care zidurile sunt mai reci ca ieri și soarele a uitat să intre prin zăbrele. pe unde o umbla? nu pot să ies să-l caut, ușa e grea și închisă și geamul zăbrelit, noi stăm întinși în paturi și-l așteptăm cuminți.
într-una din serile astea voi ieși din casă și mă voi îndrepta spre mijlocul pârloagei unde am să urlu și am să strig la lună, până când mă va auzi și va cădea din cer. o vom vedea cu toții cum se apropie și în prăbușirea ei voi ști că este, de fapt, ecoul strigătului […]
Plânge cerul, plânge vântul, plâng și piatra și pământul, obosit, plânge și gândul.
Știu, sunteți mulți că v-aud. Dar în seara asta, puteți să vorbiți mai încet? Vreau să fiu singur și să aflu dacă mai sunt și eu pe acolo, prin mine, undeva. Tu, mâniosule, stai jos și încearcă să nu mai spui nimic în seara asta. Tu, optimistule, încetează să speri, întinde-te pe jos și adormi. […]