Nu scriu versuri din plăcere, nici din pasiune, ci pentru că ele sunt parte din mine.
Ştiam ce învăţaseră părinţii noştri, o parte le-am uitat. ei cunoşteau puţin din învăţătura bunilor care îşi mai aminteau un pic din ceea ce rosteau părinţii lor. Ştim mult mai mult şi aproape nimic din ce ştiau, la rândul lor, cei ce s-au nevoit şi au scris pe pietre, piei şi pergamente. Ez îro te […]
nu ştiu dacă ai avut vreodată sentimentul că nu îţi aparţii, nici ţie, nici locului pe care calci. prin ce minune, prin ce întâmplare te-ai nimerit între zăpezile de aici? doar când îţi aminteşti frânturi de acasă şi când vântul din miazăzi îţi şopteşte în nas iarbă şi cremene îţi dai seama că e prea […]
Scrisă în 1900. Apărută în volumul de versuri „Lădiţa cu necazuri”, Bucureşti, ediţia 1945. Redau textul respectând ortografia vremii. Între timp, după 112 ani, ortografia s-a schimbat un pic, sensul poeziei a rămas actual. Copil… Unde a plecat tăticu mamă? S’a dus să-şi caute o pâine, Hai dormi! În casă e’ntuneric Şi frig; – ce […]
mi-e dor să mai stăm amândoi pe-un scaun de fier, la o masă rotundă de tablă, cu mapele în braţe şi ochii râzând de tot ce se întâmplă prin lume, mi-e dor de noi doi şi de sfertul de veac în care am tăcut, privindu-ne viaţa ca pe-o toamnă perpetuă, cu noi doi două frunze […]
agârshearea, haru idheiloru uitarea e moartea ideilor
câteodată sunt atât de ocupat că uit să mai fiu trist şi uit că trebuie să îmi fac timp şi pentru asta
Şede cu mâna pe inimă, îngenuncheată la tulpina bradului. Stă şi îi urlă bradului pe nouă voci, cu opt cuvinte, Îşi frânge palmele vinete cu pământ mirositor a cetină Şi îşi lipeşte buzele de scoarţa tulpinii, Să fie sigură că o aude. care ai fost, care ai crescut, care eşti şi care creşti, daţi-aş bardă […]
miroase a început de geruri dimineaţa, când chem în gând şi înjur apoi tramvaiul care nu mai vrea să vină. „e ora 7, tata pleacă la uzină”. aşa îmi spun în gând, că eu sunt tată şi firma unde merg grăbit ar fi uzină. auzi! ce aiureli, ce vorbe comuniste scornesc în sinea mea, ce […]
ceva se schimbă-n noi, în toamna asta, suntem mai trişti, mai singuri şi mai goi, copilul râde fără zâmbet, i l-a furat Măiastra cu aripi negre, ochii răi, pasărea din noi. păunii se rotesc înfumuraţi, dar despuiaţi de pene, doar ciorile au mai rămas să umble înaripate cu sufletele noastre în piept, cu inimile noastre […]
Cine are trei hectare, azi primeşte compensaţii ca să are şi să ţie la bufet în sus paharul. Cel cu o sută de hectare şi nevoi de irigaţii, astăzi seamănă pe credit, mâine îi va sări muştarul!
poezie bilingvă, 7 versuri în română şi lazuri uite, mamă, cum merg singur, ma gevulur, ma eş’vulur, 1 visul meu! zborul meu spre Andromeda didi mardi, čkimi deda, 2 ca tristeţea unui vultur a început acum nesigur, mara akhla ma vulur. 3 1 – მა გევულურ, მა ეშევულურ – mă duc în jos, mă duc […]
E uşor să arunci cu vorbe Şi foi verzi când nu ai probe. Astăzi, orice comunist Te-acuză c-ai fi… fascist.