Inima mea nu mai plânge cu lacrimi. Ea plânge, de azi, cu sunete, cuvinte și culori. Poftim un mi minor de părere de rău și un oranj hohotit, furios. Servește, te rog, trei cuvinte în ce limbă vrei tu. Te plâng de la masa mea înghesuită într-un colț între sunete, cuvinte și culori.
Nu mai pot să mă bucur de iarbă, de ploaie, de stele, am uitat să trăiesc și am uitat să mă uit și la ele. Nu mai știu să regret, să jelesc sau să plâng, nu mai pot nici să sper, să mă bucur, să râd. Toate au trecut, s-au pierdut și au murit și […]
lui Grigore Kiazim moaie-ţi degetele în sânge şi le suie peste coarde. cântă-mi, Gică, din lăută, să îmi plângă cerul sus şi să plouă peste mine, să se stingă ce mă arde, să se spele toate cele, să rasară ce-a apus. să cânţi, Gică, din lăută, până când s-o rumpe în două şi te-i trece […]
Piatra-i piatră, vremea-i vreme, ninsu-i nins și zboru-i zbor, piatra ninsă poartă semne că și păsările mor. Rândunel din stâncă ninsă, scutură-te de ninsoare și de vremea ce stă-ntinsă peste aripile tale. Porumbiță în piatră prinsă, ieși din piatră și ia-ți zborul de sub cremenea întinsă ce ți-a prins înconjurul. Bate aripă împietrită, zboară zbor […]
mumă humă, mamă bună, fă-mă să mă rup de lumă, luma-i multă şi încornută, eu sînt ştirbă şi sînt mută, îngînată-n dinţ şi-n limbă, vorba în gură mi se plimbă, luma râdă şi mă badă, eu m-ascund să nu mă vadă. rupă-mă sau dă-mi cuvinte să le zic cu luare aminte. fă-mă bine, muma mea, […]
te îmbrățișez cu drag în seara asta caldă, cu greieri la fereastră și vară în părul tău. uite, te-am sărutat pe gât cu doi fulgi de zăpadă topiți pe buza mea, chiar dacă-i vară, zău! ție îți miroase umărul a soare și lumină, asta am simțit șezându-mi fruntea-n el. și iarna mi-ai topit-o și știi […]
Azi lasă-mă să plâng, iubito. Ia copiii de mână şi ieşiţi în oraş, E afară un soare care îi luminează pe oameni Şi astăzi îi face mai buni. Eu o să stau în casă şi o să plâng De mare, de brazi, de umere goale. O să plâng pentru toţi care n-au Pe cine şi […]
La noi în sud, boltim viţa-de-vie peste case, Peste curţi şi peste garduri, peste pietre şi angoase, Peste pomi şi bulumaci, peste frunţi de moşi săraci, Peste turle de biserici, peste lacrimi şi morminte, Peste şcoli şi învăţători, peste graiuri şi cuvinte.
Noi suntem dintre cei ce strigă, la răstimp, Ioane, Hrista şi Vasile – Trei inşi care au fost şi nu mai sunt. Noi suntem dintre cei ce pomenesc şi strigă. Prin pomenire dăruim şi prin strigăt dorurim. Cântul e doar un strigăt care vine din om, Îi iese pe buze, iar limba îi coase dantelă […]
lui Satyendra Nath Bose Fă-mă, Doamne, o secundă, să mă trec şi să mă uite Şi să n-aibă ceasul limbă să mă strige, să mă cânte. O secundă aşa măruntă printre alte clipe multe, Un oftat de om şi un geamăt şi un ticăt de ceasuri mute. Viaţa să se treacă în timp, timpul să […]
Roagă-te, Şerbane, ridică-te şi umblă cu ochii în pământ şi gândul în ceruri. Ridică-te şi păşeşte în rugăciune şi murmură din buze laudă şi slavă Celui fără început şi fără sfârşit, căci doar El e demn de toată cinstirea şi numai Lui să i te închini. Aşa îmi spune Îngerul câteodată, când stau prea mult […]
„Omul care muşcă din ghemul de sârmă ghimpată ca dintr-un măr prea copt şi ruginiu. Iată, el este cel care a înţeles că a fost destul şi încearcă acum să îşi oprească sufletul să îi fugă. Dar fierul nu se lasă şi dinţii îi scrâşnesc tociţi ca urma slăbănogului care aleargă noaptea, uneori, prin craterele […]