Poiezia lu Gina muta

mumă humă, mamă bună, fă-mă să mă rup de lumă,
luma-i multă şi încornută, eu sînt ştirbă şi sînt mută,
îngînată-n dinţ şi-n limbă, vorba în gură mi se plimbă,
luma râdă şi mă badă, eu m-ascund să nu mă vadă.

rupă-mă sau dă-mi cuvinte să le zic cu luare aminte.
fă-mă bine, muma mea, să nu mă mai badă lumea
că-s zgornită şi urâtă, îngălată şi pierdută
între oameni cornurate şi zile îndurerate:

una-mi plânge, alta-mi bade, numa lacrimă şi sânge,
ziulica zilei mele care m-a făcut din rele
şi-a uitat să puie bune, cum puse la ceea lume.
fă-mă să mă rup de lumă sau mai dă-mi înţelepciună.

aşa te rog, humă bună,
să citeşdi scisoarea mea,

Gina muta